Despre 

Oriunde-ai fi``

Oriunde-ai fi adus te lasă

de-un sunet ancestral acasă,

de fier sunt marile sisteme

când le-ai ştiut, adânc în vreme

coboară-te lângă părinţi

la sfinţii limbii celor sfinţi;

peste morminte curge timpul

ca frunzele etern cu schimbul,

audă-mă aceste valuri

care se-ntorc mereu la maluri

cu o durere fără nume

precum a altei lumi în lume;

casele vechi, biserici scunde

cuvântul prim aici se-ascunde,

făcliile emit paloarea

sub care-n zori bolnavă-i marea

acestui timp, acestui veac;

voi fi bogat ca un sărac

în liniştire şi visare

la cuibul puilor de sare.

Gheorghe Pituţ, ``Oriunde-ai fi``, în vol. ``Stelele fixe``, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977, p. 45

I.