Obiceiuri - torsul si indrugatul

Este un traseu lung și anevoios prin care lâna ajunge de la stână la fus, iar de aici la ghemul folosit pentru țesut.

Prima operatie este tunsul oilor. Apoi lâna este spălată si scărmănată. Scărmănatul se realizează cu mâna sau cu instrumente speciale, cum ar fi "dăracul" (un fel de pieptene pentru lână). Scărmănatul cu dărac se mai numește și "dărăcire". Apoi lâna scărmănată este trasă la mașină și făcută văl, fiind gata de tors.

Lâna din care se trage firul tors sau druga, fie că e pe furcă sau din mână, se numește "caier".

Se cunosc două modalități de a toarce: cu furca (torsul propriu-zis) și din mână (îndrugatul). La îndrugat, spre deosebire de torsul propriu-zis, firul iese mai gros. Firul tors, fiind mai fin, merge pentru haine. Firul îndrugat, numit "drugă", mai gros fiind, se folosește pentru covoare sau ciorapi.

 Cu ajutorul râșchitorului, firul de lână se face jirebie, cu ajutorul vartelnitei se face ghemul. Apoi este spălată, stoarsă și , uneori, vopsită.  

Torsul era o îndeletnicire a femeilor din mediul rural, pe care o practicau bunicile și străbunicile noastre. Cu trecerea timpului aceasta practica este pe cale de disparitie, doar în unele zone ale țării se mai practică si doar la evenimente. Principalele instrumente prin care lana, canepa sau bumbacul era transformate in fir sunt furca de tors si fusul. Fusul este unul dintre cele mai vechi obiecte folosite pentru răsucirea firului de lână, canepa, mătase sau bumbac, foarte des utilizat în gospodăriile țărănești. Furca este un băț în jurul căreia se poziționa mănunchiul de fibre pregătite pentru toarcere. Furcile erau de diferite dimensiuni și forme, furci simple și furci sculptate. Roata de tors a fost introdusă destul de târziu în procesul de fabricare a firului. Răsucirea firelor în direcția acelor ceasornicului se execută prin împingerea degetului mare și preluarea cu arătătorul, în timp ce fusul este ținut între degetul mijlociu și inelar.

 Toarcerea firului se face prin continua mișcare a fusului în direcție contrară mișcării acelor ceasornicului, executată prin împingerea fusului cu degetul mic și preluarea cu celelalte patru degete.

Matusa, Maria Lichii, inca mai practica acest obicei.