S-a dat VERDE la Magneziu
Un nou episod din serialul ``Mina de la Budureasa`` este pus in scena. Dupa esecul lui Vantu, cu Geoasset SRL, a urmat tentativa din 2020 a celor de la Amerocap, un fond de investitii american. In 2024, Verde Magnesium, care face parte din acelasi grup american, a anuntat ca a obtinut licenta de explorare pentru magneziul din Budureasa.
In Noiembrie 2023, Statul Român, prin Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (fosta ANRM – Agentia Nationala pentru Resurse Minerale) a scos la concurs public oferte pentru licența minieră de explorare pentru minereuri polimetalice în perimetrul minier Dealul Pițigușului – Budureasa, județul Bihor, în suprafață de 8 km patrati.2. Licenta de explorare a fost adjudecata de catre Verde Magnezium.
Verde Magnesium a achiziționat deja câteva terenuri pe raza comunei Budureasa, în interiorul perimetrului minier, și intenționează să concesioneze treptat, pe faze de dezvoltare, anumite suprafețe care aparțin Consiliului Local Budureasa și Asociațiilor Urbariale Poiana Budureasa și Hiju Cărbunari.
Pe de alta parte, autoritatile locale, reprezentantii asociatiilor urbariale din zona au fost contactate de catre o alta firma, in vederea concesionarii terenurilor aflate in apropierea perimetrului minier respectiv, inclusiv drumul care ocoleste satul, construit de Geoasset. S-ar parea sa fie vorba de tentative speculative de a ridica artificial pretul concesiunii intrucat firma interesata, X Minning, cu sediul in Oradea, a fost infiintata in ianuarie 2025.
Verde Magnesium a realizat cu succes teste la scară industrială și a produs Magneziu metalic de puritate 99,99% folosind drept materie primă minereul din perimetrul Dealul Pițigușului – Budureasa, județul Bihor. Un lingou de Magneziu produs în cadrul acestor teste a fost pus la dispoziția Primăriei Budureasa și poate fi văzut de cei interesați cu amabilitatea dlui Primar Adrian Magda.
Conform celor de la Verde Magnesium, până în 2030 se vor genera 200-300 de locuri de muncă, iar pentru a atinge capacitatea maximă în 2035/36 se vor crea un total de peste 1000 locuri de muncă directe.
Pentru dezvoltarea durabilă pe termen lung a comunității locale și pentru eficiență ar fi de preferat amplasarea platfomei de procesare a minereului și a fabricii de Magneziu pe zona deja delimitată de la intrarea în Budureasa dinspre Beius, pe partea dreaptă a drumului județean. Aceasta nu dispune însă de infrastructura de utilități necesară construcției și operării Proiectului și este nevoie să fie conectată la: Sistemul național de transport energie electrică si la Sistemul național de transport gaze naturale.
Din 2001 nu mai există producători de Magneziu metalic primar în Uniunea Europeană, importurile anuale fiind de aproximativ 180 mii tone, din care România are o cotă de 5 – 8 mii tone. Amprenta medie de carbon a acestor importuri este de 28 tone CO2 / 1 tonă Magneziu.
Este de notat că la ora actuală și singurul producător american de Magneziu și-a închis activitatea, SUA devenind la rândul ei dependente de importuri.
Magneziul este cel mai ușor și rezistent metal structural și este recunoscut drept materie primă strategică de către UE și SUA fiind utilizat în: industria aluminiului, producția de aliaje speciale, industria de apărare și aerospațială, industria auto (a mobilității în general), echipamente electronice, unelte și dispozitive de lucru, materiale de construcții, implanturi medicale, stocarea hidrogenului, baterii electrice.